In Sicilia è “tempu di ficurinia”:

Si ddi ficurinia tà fari ‘na manciata
jè d’obbligu ca ti susi ammatinata.
‘U “coppu” porti cu la manu ritta
e cu la manca carrii ‘na vecchia sicchia.
Juntu ca sì, supra ventu tà purtari
si di li spini tu ti vò quartiari.
Lu “coppu” giri ccu ranni maistria
e la ficurinia casca e veni a ttia.
Riturnannu a’ casa, la tò prima ravizzia
jè chidda d’inchiri d’acqua tutta ‘a sicchia.
Passatu ‘n pocu ‘i tempu i ficurina
ora hanu cchiù morbida la spina.
Tuttu jè prontu e cu nu cuteddu tagghienti
spicci li ficurinia ‘n tempu ‘i nenti.
Li ficurinia quantu ‘i fora su’ dduri e spinusi
tantu rintra sunu dduci e sapurusi.
Rici la genti ca se ne manci assai
ppoi a lu gabbinettu nun ci vai,
ma se ne manci pocu…quantu abbasta,
lu stommacu si conza e non s’agguasta!
La ficurinia na’ ‘stati caura e suligna
jè lu fruttu ca n’arriala la campagna.
(LA FICURINIA di Giorgio Guarnaccia)
Traduzione:
http://www.lionsclublicata.org/pages/ATTIVITA/attivita%20carrubba/9%20Memorial/insidepag/POETI/guarnaccia.htm